Poate știți foarte bine că avionul este considerat un mijloc de transport sigur și, cu toate acestea, cu câteva zile înainte de plecare începe neliniștea. În aeroport apare tensiunea, la închiderea ușilor avionului corpul intră în alertă, iar la decolare sau la primele turbulențe inima începe să bată mai repede, respirația se schimbă și apare nevoia de a ieși dintr-o situație din care, evident, nu puteți ieși.

Pentru unele persoane, frica este legată de posibilitatea unui accident. Pentru altele, problema principală este lipsa controlului, senzația de spațiu închis, turbulențele, înălțimea sau teama că vor avea un atac de panică în avion și nu vor putea coborî.

De aceea, frica de avion nu arată la fel pentru toată lumea. Cercetarea o descrie ca pe un fenomen eterogen, în care pot interveni factori psihologici, fiziologici, experiențe anterioare și modul particular în care fiecare persoană interpretează pericolul. Din acest motiv, este util să înțelegem mai întâi ce anume ne sperie, nu să aplicăm aceeași soluție tuturor. [1]

Ce se întâmplă în corp când apare frica

Atunci când creierul interpretează o situație ca fiind amenințătoare, organismul se pregătește să răspundă. Pulsul poate crește, respirația se poate accelera, mușchii se tensionează, iar atenția începe să caute semne de pericol.

În avion, această hiperatenție poate ajunge să se fixeze pe fiecare sunet al motoarelor, pe mișcările aeronavei, pe expresia însoțitorilor de bord sau pe orice schimbare de zgomot. Dacă apare și teama de propriile reacții corporale, cercul anxietății se poate amplifica: simt ceva în corp, interpretez senzația ca pe un semn că se întâmplă ceva rău, mă sperii și mai tare, iar corpul se activează și mai mult.

Pentru cineva care a avut deja un atac de panică, problema poate deveni chiar teama de a retrăi atacul. Persoana începe să își monitorizeze pulsul, respirația, amețeala sau senzațiile din stomac și poate ajunge să interpreteze orice schimbare drept începutul unei crize.

Aici nu mai vorbim numai despre frica de avion, ci despre frica de frică.

De ce contează atât de mult lipsa controlului

În mașină putem opri. Dintr-o încăpere putem ieși. O conversație o putem întrerupe. În avion, după închiderea ușilor și decolare, controlul situației aparține altcuiva.

Pentru unele persoane, tocmai această imposibilitate de a părăsi situația este cea care intensifică anxietatea. Rațional pot ști că sunt în siguranță, dar corpul reacționează la senzația de captivitate sau de lipsă a controlului.

De aceea, informația statistică despre siguranța aviației poate fi utilă, dar nu rezolvă întotdeauna problema. Uneori persoana știe deja toate aceste lucruri și totuși corpul continuă să reacționeze.

Turbulențele: neplăcut nu înseamnă automat periculos

Turbulențele sunt unul dintre cei mai frecvenți factori care intensifică frica de zbor. Mișcările bruște, vibrațiile și senzația de coborâre pot activa imediat sistemul de alarmă.

În acel moment este util să putem face diferența între două lucruri: o experiență poate fi foarte neplăcută fără să fie, prin aceasta, periculoasă.

Scopul nu este să ajungem să iubim turbulențele și nici să ne convingem forțat că nu simțim nimic. Scopul poate fi mai realist: să putem tolera disconfortul fără ca fiecare senzație să fie interpretată imediat ca semn de catastrofă.

Evitarea reduce frica pe moment, dar o poate menține

Dacă avem un zbor programat și anxietatea devine foarte puternică, anularea călătoriei aduce de obicei o ușurare imediată. Tocmai această ușurare poate întări însă evitarea. Creierul învață că ieșirea din situație a fost ceea ce ne-a salvat.

La următorul zbor, alarma poate porni și mai devreme.

Acesta este unul dintre motivele pentru care expunerea are un rol important în intervențiile validate pentru fobii. Expunerea nu înseamnă să forțăm o persoană speriată să urce într-un avion. Înseamnă contact progresiv și suficient de bine pregătit cu situația temută, astfel încât persoana să poată învăța că anxietatea poate fi tolerată și că nu este necesară evitarea de fiecare dată.

Cercetările asupra fricii de zbor susțin intervențiile cognitiv-comportamentale și expunerea, inclusiv expunerea prin realitate virtuală. Studiile au arătat reduceri ale anxietății legate de zbor și menținerea unor beneficii în timp. [2,3,4]

Un studiu randomizat publicat în 2026 a inclus 519 persoane cu frică semnificativă de zbor. Participanții au urmat o intervenție de o zi care a inclus psihoeducație și un zbor de expunere. Frica s-a redus substanțial în toate grupurile, peste jumătate dintre participanți au zburat din nou în următoarele șase luni, iar aproximativ 70% nu mai îndeplineau criteriile diagnostice evaluate în studiu la follow-up. [5]

De ce nu ajută prea mult să ni se spună „calmează-te”

Atunci când corpul este deja în stare de alertă, faptul că cineva ne spune că nu avem de ce să ne temem nu oprește automat reacția.

De cele mai multe ori, persoana știe deja că frica este disproporționată. Problema nu este lipsa informației, ci ceea ce se întâmplă între interpretarea pericolului, reacția corpului și încercarea de a scăpa de acea reacție.

Uneori este mai util să recunoaștem ce se întâmplă: corpul meu este activat, simt teamă, dar faptul că simt frică nu demonstrează că sunt în pericol.

Respirația lentă, orientarea către mediul prezent, relaxarea tensiunii musculare sau contactul cu senzațiile corporale pot ajuta unele persoane. Important este ca aceste tehnici să nu devină o nouă condiție de siguranță, de tipul „dacă nu reușesc să mă calmez imediat, înseamnă că urmează un atac de panică”.

Înainte de zbor, încercați să identificați frica reală

În loc să rămânem doar la „mi-e frică de avion”, poate fi mai util să ne întrebăm de ce anume ne este frică.

Este frica de accident? De turbulență? De spațiul închis? De faptul că nu putem coborî? De senzațiile corpului? De pierderea controlului? De un posibil atac de panică? De faptul că ceilalți ne vor vedea speriați?

Răspunsul schimbă modul în care putem lucra cu problema.

Este util să observăm și comportamentele prin care încercăm permanent să verificăm că suntem în siguranță: urmărirea obsesivă a vremii, analiza fiecărui zgomot, privirea permanentă către personalul de bord pentru a vedea dacă este calm, verificarea continuă a pulsului sau nevoia ca persoana de lângă noi să ne reasigure.

Nu toate aceste comportamente sunt problematice în sine. Dar dacă ajungem să credem că putem zbura numai dacă ele sunt prezente, pot contribui la menținerea fricii. Literatura despre fobia de zbor discută tocmai rolul comportamentelor de siguranță, al atenției selective și al evitării în menținerea problemei. [6]

Travel Essence și Emergency Essence ca suport complementar

Unele persoane aleg să folosească și remedii florale în perioadele de călătorie. Eu le privesc ca pe un suport complementar pentru starea emoțională, nu ca pe un tratament pentru fobia de zbor, atacurile de panică sau tulburările de anxietate.

Travel Essence este un blend de esențe florale australiene conceput de Australian Bush Flower Essences pentru perioadele de călătorie. Producătorul îl asociază cu efectele emoționale ale deplasării, senzația de epuizare și copleșire și îl descrie ca sprijin pentru calm, centrare și relaxare. Este recomandat de producător pentru călătorii cu avionul, mașina, trenul sau vaporul. Formula conține 14 esențe florale australiene, iar varianta în picături are ca bază apă purificată și brandy folosit ca agent de conservare.

Emergency Essence este o formulă pentru momente în care emoțiile devin intense sau apare senzația de copleșire. Producătorul o descrie în termeni de confort emoțional, reasigurare, calm, curaj și capacitate de a face față unei situații dificile. Formula în picături conține șapte esențe florale australiene și, la fel ca Travel Essence, are la bază apă purificată și brandy ca agent de conservare.

Este importantă însă diferența dintre descrierea și utilizarea tradițională a remediilor florale și ceea ce putem afirma pe baza cercetării clinice. Dovezile disponibile pentru esențele florale sunt limitate, iar studiile controlate existente nu au demonstrat în mod convingător un efect specific asupra anxietății peste placebo. Din acest motiv, nu le prezint ca tratament pentru anxietate sau fobii. [7]

Dacă vă plac remediile florale și simțiți că fac parte din modul dumneavoastră de pregătire și autoreglare, le puteți privi ca pe un suport complementar, în paralel cu lucrul asupra mecanismelor care întrețin frica.

Când merită să lucrați 1 la 1 cu frica de avion

Dacă anxietatea începe cu zile sau săptămâni înainte de plecare, dacă evitați vacanțe, vizite, evenimente sau oportunități profesionale pentru că ar trebui să zburați, merită să ne uităm dincolo de simpla gestionare a simptomelor în ziua zborului.

În procesul individual integrativ 1 la 1 putem explora ce anume declanșează frica, ce se întâmplă în corp, ce gânduri apar și ce mecanisme de protecție se activează. Uneori lucrăm cu frica de pierdere a controlului, alteori cu teama de propriile senzații corporale, cu anticiparea catastrofei, cu evitarea sau cu experiențe anterioare care au făcut ca anumite situații să fie asociate cu pericolul.

Lucrul poate include psihoeducație, observarea și reglarea reacțiilor corporale, explorarea părților interioare care încearcă să protejeze persoana și construirea graduală a unei toleranțe mai mari față de situațiile care activează frica.

Pentru o fobie severă, atacuri de panică recurente sau simptome care produc o afectare importantă a vieții, este indicată și evaluarea de către un medic psihiatru

Obiectivul nu trebuie să fie să nu mai simțiți niciodată nicio urmă de frică într-un avion. Uneori schimbarea importantă este să puteți simți anxietatea fără ca ea să decidă în locul dumneavoastră dacă plecați sau nu.

Dacă frica de zbor a început să vă limiteze alegerile și vreți să o înțelegeți mai bine, puteți citi aici despre procesul individual integrativ 1 la 1.

Întrebări frecvente despre frica de avion

Frica de avion poate provoca un atac de panică?

Da. O stare intensă de anxietate poate ajunge la nivelul unui atac de panică, mai ales la persoanele care se tem deja de senzațiile corporale asociate panicii. Un atac de panică este foarte neplăcut, dar simptomele sale nu înseamnă automat că există un pericol extern.

De ce îmi este frică de avion dacă înainte zburam fără probleme?

Frica poate apărea și după o perioadă în care persoana a zburat fără dificultăți. Uneori există un zbor turbulent sau o experiență de panică, alteori apar modificări în nivelul general de anxietate, stres sau sensibilitate la senzațiile corporale. Nu există o singură cauză valabilă pentru toate persoanele.

Evitarea zborului ajută?

Pe termen scurt, evitarea reduce anxietatea. Pe termen lung, însă, poate contribui la menținerea fricii, deoarece persoana nu are ocazia să descopere că poate tolera situația fără să fugă din ea.

Travel Essence sau Emergency Essence tratează frica de avion?

Nu. Sunt remedii florale pe care unele persoane aleg să le folosească drept suport complementar pentru starea emoțională. Nu sunt medicamente și nu trebuie prezentate ca tratament pentru fobie, atacuri de panică sau tulburări de anxietate.

Mirela Vicovan

Surse și lecturi

1. Oakes M., Bor R. The psychology of fear of flying (part I): a critical evaluation of current perspectives on the nature, prevalence and etiology of fear of flying. Travel Medicine and Infectious Disease, 2010.
2. van Gerwen L.J. și colab. Fear of flying treatment methods: virtual reality exposure vs. cognitive behavioral therapy.
3. Anderson P. și colab. Cognitive behavior therapy for fear of flying: sustainability of treatment gains. Behavior Therapy, 2006.
4. Opriş D. și colab. Virtual reality exposure therapy in anxiety disorders: a quantitative meta-analysis. Depression and Anxiety, 2012.
5. Wannemüller A. și colab. A Large-Group 1-Day RCT Investigating the Effectiveness of Four Different Strategies to Promote the Outcome of Exposure Therapy in 519 Patients with Phobic Fear of Flying. Psychotherapy and Psychosomatics, 2026.
6. Processes Contributing to the Maintenance of Flying Phobia: A Narrative Review. Frontiers in Psychology, 2016.
7. Ernst E. Bach flower remedies: a systematic review of randomised clinical trials. Swiss Medical Weekly, 2010.

Informațiile din acest articol au scop psihoeducațional și nu înlocuiesc evaluarea medicală, psihologică sau psihoterapeutică atunci când aceasta este necesară.