Ce rămâne în sistem atunci când o viață este întreruptă

În psihogenealogie și în munca cu constelațiile familiale, avortul nu este privit exclusiv ca un eveniment medical sau o decizie personală, ci ca un eveniment sistemic, cu impact asupra câmpului familial. Nu din perspectivă morală, ci fenomenologică: ce se întâmplă în sistem atunci când o viață este concepută și nu este dusă până la capăt.

Această abordare pornește de la ideea că fiecare ființă concepută își are locul în sistemul de apartenență, indiferent dacă a fost sau nu născută.

Copiii nenăscuți și dreptul la apartenență

Unul dintre principiile de bază în constelațiile familiale, formulate de Bert Hellinger, este dreptul fiecărui membru la apartenență.

Hellinger afirma:

„Toți cei care au aparținut vreodată unui sistem au drept egal la un loc în acel sistem.”

În această categorie intră:

• copiii avortați,

• sarcinile pierdute,

• embrionii,

• copiii morți la naștere.

Din perspectiva sistemică, nu contează durata sarcinii. Concepția este suficientă pentru ca acel suflet să existe în câmpul familial.

Ce se întâmplă când un copil este exclus

Atunci când un copil este „șters” din povestea familiei, nu este menționat, nu este jelit, nu este integrat simbolic, sistemul caută inconștient o formă de compensare.

În constelații, acest lucru apare frecvent sub forma:

• unui copil născut ulterior care „trăiește pentru doi”,

• unei femei care rămâne legată emoțional de pierdere,

• unor simptome care nu au explicație rațională.

Hellinger numea acest fenomen „implicare sistemică”: un membru al familiei preia inconștient destinul, emoția sau locul altcuiva.

Efecte frecvente asupra femeii

Din practica terapeutică și din literatura de specialitate, apar des următoarele manifestări după un avort neintegrat emoțional:

1. Vinovăție difuză

Nu întotdeauna conștientă. Poate lua forma:

• auto-sabotajului,

• dificultății de a primi,

• sentimentului că „nu merit”.

2. Deconectare de corp și uter

Multe femei descriu:

• amorțeală emoțională,

• scăderea libidoului,

• tensiuni pelviene,

• dificultăți de a simți plăcere sau siguranță în corp.

3. Tristețe fără obiect

O stare de melancolie care apare recurent, fără o cauză clară în prezent.

4. Atașament excesiv față de un copil născut ulterior

Ca și cum acel copil ar purta și viața fratelui nenăscut.

Impactul transgenerațional

Psihogenealogia merge dincolo de experiența personală și observă cum evenimentele nerezolvate se transmit între generații.

Anne Ancelin Schützenberger, fondatoarea psihogenealogiei, scria în Aïe, mes aïeux!:

„Ceea ce este tăcut într-o generație se exprimă prin corp în următoarea.”

În cazul avorturilor ascunse sau nespuse, pot apărea la copii:

• frică inexplicabilă de moarte,

• sentiment de gol interior,

• dificultăți de identitate,

• senzația că „nu ar fi trebuit să existe”,

• tendință de eșec sau auto-limitare.

Copilul devine loial unui frate nenăscut, chiar dacă nu știe nimic despre existența lui.

Memoria corpului și trauma nespusă

Din perspectiva somatică, trauma nu este doar psihică, ci și biologică.

Bessel van der Kolk, autorul The Body Keeps the Score, afirmă:

„Corpul păstrează amintirea a ceea ce mintea nu își mai amintește.”

Asta explică de ce unele femei sau copii simt emoții intense fără o poveste conștientă asociată. Corpul reacționează la o memorie care nu a fost simbolizată.

Diferența dintre a uita și a integra

În această abordare, vindecarea nu presupune retraumatizare, ci recunoaștere.

Integrarea simbolică înseamnă:

• să existe un loc în poveste,

• să fie numit,

• să fie recunoscut ca parte din sistem,

• să fie lăsat să aparțină.

Uneori, un simplu act interior este suficient:

„Tu ai existat. Îți dau un loc în inima mea.”

În multe constelații, acest moment produce:

• relaxare corporală,

• respirație mai amplă,

• emoție blândă,

• liniște.

Ce se întâmplă într-o constelație familială

Într-o constelație:

• copilul nenăscut este reprezentat,

• mama își reocupă locul de femeie, nu de purtătoare a unei pierderi nespuse,

• sistemul se rearanjează,

• loialitățile inconștiente se dizolvă.

Rezultatul nu este „vindecare miraculoasă”, ci aliniere: fiecare la locul lui.

Nu este despre vină. Este despre adevăr.

Această perspectivă nu judecă decizia femeii.
Nu clasifică experiența în bine sau rău.

Ci doar întreabă:
ce a rămas nespus în sistem?

Pentru că ceea ce nu este recunoscut nu dispare, ci se mută în corp, în relații, în destin.

Întrebări de introspecție

Pentru tine sau pentru clienții tăi(daca ești terapeut):

1. Există în familia mea avorturi sau sarcini pierdute despre care nu se vorbește?

2. Simt vinovăție, tristețe sau gol interior fără o cauză clară?

3. Am sentimentul că nu îmi ocup pe deplin locul în viață?

4. Simt că trăiesc „pentru cineva” sau „în locul cuiva”?

5. Ce reacție corporală apare când mă gândesc la aceste întrebări?

Răspunsurile reale nu vin din minte, ci din corp: respirație, tensiune, emoție, liniște sau neliniște.

Invitație către tine

Dacă simți că acest subiect te atinge, nu pentru că „înțelegi”, ci pentru că rezonează în corp, atunci probabil există ceva în sistemul tău care cere să fie văzut.

În munca mea cu psihogenealogia, constelațiile familiale și lucrul somatic, creez spații sigure în care aceste teme pot fi explorate fără judecată, fără dramatizare, cu blândețe și claritate.

Nu ca să retraiești trecutul.
Ci ca să îți ocupi locul în prezent.

Pentru că atunci când fiecare viață este recunoscută,
viața poate curge mai departe, liber.

Terapeut Mirela Vicovan

Holistic work soul