Dacă ai anxietate, probabil știi cum este să obosești de la propriile gânduri.

Să îți faci scenarii.
Să simți că ceva rău urmează să se întâmple.
Să ai un nod în stomac sau în piept.
Să te trezești deja tensionată.
Să nu te poți relaxa complet nici când totul pare în regulă.

Poate te întrebi:

„De ce sunt așa?”
„De ce nu mă pot opri?”
„Ce este în neregulă cu mine?”

Și poate cea mai grea parte este asta:

Uneori viața ta pare relativ ok, dar corpul tău spune altceva.

Mintea încearcă să te liniștească, dar corpul rămâne în alertă.

Dacă te regăsești aici, vreau să îți spun ceva important:

Poate că nu este nimic greșit la tine.

Poate anxietatea nu este dușmanul tău.

Poate este o parte din tine care încearcă să te protejeze.

Doar că este foarte speriată.

Ce este anxietatea și de ce apare?

Anxietatea este felul în care corpul și sistemul nervos încearcă să te protejeze de un pericol.

Problema este că uneori pericolul nu mai există în prezent.

Dar corpul nu știe asta încă.

De aceea poți simți anxietate chiar și atunci când „totul este bine”.

Pentru că sistemul nervos nu reacționează doar la ceea ce se întâmplă acum.

El reacționează și la ceea ce a învățat în trecut.

Uneori anxietatea nu începe când apare.

Începe mult mai devreme.

Într-o copilărie în care a fost multă critică, tensiune sau impredictibilitate.

Într-o casă în care trebuia să fii atentă la stările celor din jur.

În perioade în care ai fost nevoită să fii puternică prea devreme.

În momente în care nu te-ai simțit în siguranță emoțional.

Și uneori, anxietatea poartă și ceva mai vechi.

Frici, lipsuri, rușine, supraviețuire sau dureri care s-au transmis în familie, din generație în generație.

Pentru că uneori nu ducem doar povestea noastră.

Ducem și ceea ce nu a putut fi simțit, spus sau vindecat înaintea noastră.

Anxietatea nu vine singură

În spatele anxietății găsesc des alte părți care încearcă și ele să protejeze.

Frica spune:
„Ai grijă. Ceva rău s-ar putea întâmpla.”

Vina spune:
„Poate tu ai greșit. Poate trebuie să faci mai mult.”

Rușinea toxică șoptește:
„Este ceva în neregulă cu tine.”

Timiditatea sau retragerea încearcă să te țină în siguranță:
„Mai bine stau în spate. Mai bine nu mă expun.”

Și fără să îți dai seama, începi să:

• gândești excesiv
• te îndoiești de tine
• eviți anumite situații
• te retragi
• te critici constant
• te simți mereu „prea mult” sau „nu suficient”

Toate aceste părți au ceva în comun:

Sunt obosite. Speriate. Și stau de pază într-un sistem nervos supersensibil și mereu în alertă.

Un sistem în care, undeva pe drum, siguranța s-a pierdut.

Poate aici merită o întrebare:

Unde a dispărut siguranța?

Când ai început să simți că trebuie să fii mereu atentă?
Când ai învățat că nu este sigur să te relaxezi?
Când ai început să simți că trebuie să controlezi tot?

Partea anxioasă nu este „rea”

Într-o sesiune cu o clientă care se confrunta de ani de zile cu anxietate, am întâlnit împreună partea ei anxioasă.

Nu era o parte care voia să o saboteze.

Nu era „defectă”.

Era foarte speriată.

Ascunsă.

Obosită.

Și foarte îndurerată.

Ca și cum stătea de pază de foarte mult timp.

În momentul în care a reușit să o simtă în corp, să stea puțin cu ea și să înțeleagă ce încerca să protejeze, ceva s-a schimbat.

A venit liniștea.

Nu perfectă. Nu magică.

Dar o liniște pe care nu o mai simțise de mult.

Și poate asta este partea pe care mulți oameni nu o aud:

Anxietatea nu are întotdeauna nevoie să fie controlată. Uneori are nevoie să fie înțeleasă.

Cum începi să găsești un strop de liniște?

Nu îți spun că există o soluție rapidă.

Dacă ai trăit ani întregi în alertă, corpul are nevoie de timp să învețe din nou siguranța.

Dar există speranță.

Și există căi.

Uneori primul pas nu este să lupți cu anxietatea.

Ci să începi să înțelegi ce încearcă ea să protejeze.

Să lucrezi cu corpul.

Cu sistemul nervos.

Cu partea speriată care încă trăiește ca și cum pericolul nu s-ar fi terminat.

Pentru că adevărul este acesta:

Anxietatea nu este dușmanul tău. Este un salvator speriat care nu știe că pericolul a trecut.

Și uneori, primul pas către liniște este să nu mai fii singură cu ea. Te aștept sa lucram împreună in consiliere.Scrie-mi pe nr de whatsapp 0733930702 

Terapeut 

Mirela Vicovan